CIFOZE, LORDOZE, CIFOLORDOZE
Coloana vertebrală este centrul microcosmosului, sediul tuturor activităţilor neuromotorii ale organismului
În toate tulburările fizice şi mintale, pacienţii, în cele din urmă, devin incapabili să menţină poziţia dreaptă a coloanei. Cei mai mulţi oameni nu sunt conştienţi de forma coloanei lor vertebrale şi nu şed drept. Acest fapt produce, la rândul său, multe probleme fiziologice şi psihologice. Vertebrele coloanei formează un canal care găzduieşte şi protejează măduva spinării. Conectându-se cu trunchiul cerebral şi creierul din craniu, sistemul nervos central (creierul şi măduva spinării) este centrul de control pentru întregul complex al sistemului nervos, care străbat întregul corp. Nervii motori şi nervii simpatici şi parasimpatici, toţi responsabili atât de funcţiile de activitate, cât şi de odihnă, ies din măduva spinării şi trec prin procesele vertebrale şi sacrate. De acolo, ei se ramifică în restul corpului, stimulând muşchii şi ţesuturile organelor sau diminuând activitatea organelor. Alinierea corectă a coloanei este, prin urmare, cheia funcţionării sănătoase a organismului. Coloana este baza tinereţii şi vigorii; persoana care îi menţine forma corectă cu consecvenţă, va gândi cum trebuie, va acţiona corect şi va avea o viaţă activă.
Mai departe vom aborda cateva dintre deficiențele spatelui, pentru a înțelege, în profunzime simptomatologia și tratamentul în recuperarea acestor afecțiuni!
Curburile lordotice:
-
- curbura cervicală apare în jurul vârstei de 3 luni, sugarul își menține capul ridicat;
- curbura lombară 8-9 luni când sugarul se ridică în picioare;
- curburile cifotice.
– Curbura dorsală este schițată din viața intrauterniă după naștere, asigură forma și mobilitatea cutiei toracice.
– Curbura pelviană( sacrococigiană)
Clasificarea deviațiilor coloanei vertebrale în plan sagital:
- în funcție de orientarea curburii patologice ( cifoze, lordoze, cifolordoze)
- în funcție de mecanismul de producere: – în funcție de mecanisumul de producere:
- deformațiunii funcționale( atitudinii vicioase) în care nu sunt prezente modificari structurale la nivelul corpurilor vertebrale.
- deformațiunii structurale, determinate de afecțiunii care modifică structura, implicit forma corpurilor vertebrale.
CIFOZA
Deviatie a coloanei vertebrale în plan sagital, cu convexitatea curburii îndepartată posterior, ce afectează coloana dorsală între cei doi omoplaţi, rotunjind spatele şi proiectând gâtul în faţă.
Cifoza apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi artrita coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractura de compresie a vertebrelor sau unui traumatism al coloanei vertebrale. Poate sa apara la orice varsta.
Simptomatologie
- deformarea spatelui cu aspectul unui spate covex (cocoașă);
- înclinarea spre înainte a capului;
- durere ușoară, sau severă, la nivelul coloanei vertebrale;
- umerii împinși înainte;
- senzația de oboseală;
- respirația dificilă în cazurile severe.
Clasificare cifozelor în functie de localizarea la nivelul coloanei vertebrale
- cifoze dorsale- localizate la nivelul coloanei dorsale( toracale);
- cifoze lombare;
- cifoze totale.
TRATAMENTUL ACESTOR DEVIAȚII SE FACE PRIN KINETOTERAPIE, FIZIOTERAPIE ȘI MASAJ
Diagnosticul începe cu un anamneza detaliata și examinarea pacientului. Medicul studiază istoricul dezvoltării bolii, specifică trăsăturile sindromului durerii, atrage atenția asupra absenței sau prezenței tulburărilor neurologice.
O etapă obligatorie a examinării este radiografia coloanei vertebrale.Pentru detectarea patologiei din partea țesutului moale, poate fi recomandat un RMN, iar pentru a evalua modificările patologice din structurile osoase se foloseste tomografia computerizată.
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI ÎN CAZUL CIFOZEI DORSALE
- Tonifierea în condiții de scurtarea mușchilor spatelui;
- Alungirea a mușchilor spatelui în partea anterioară a toracelui;
- Corectarea deficiențelor secundare;
- Omoplații depărtați și desprinși;
- Umerii împinși înainte;
- Torace înfundat;
- Cap, gât, înclinate îaninte;
- Formarea reflexului corect de postură.
CIFOZA TOTALĂ
Este o continuarea a cifozei dorsale și lombare și este însoțită de înfundarea toracelui, este o cifoză lungă întălnită la indivizii cu relaxare ligamentară și musculară.
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI ÎN CAZUL CIFOZEI TOTALE
- tonifierea în condițiile de, scurtare a grupelor musculare ale spatelui;
- alungirea musculaturii anterioare a toracelui si a abdomenului;
- corectarea deficiențelor secundare -flexia toracelui, umerii împinși înainte;
- orizontalizarea bazinului;
- formarea reflexului corect de postură.
LORDOZA
Lordoza afectează deopotrivă copiii şi adulţii şi se manifestă prin curbura exagerată care se formează la nivelul coloanei vertebrale, în special în zona lombară (scobitura rinichilor), motiv pentru care mai este numită şi „spate în şa”. De asemenea, lordoza poate fi localizată şi în zona cervicală, la nivelul gâtului. Postura incorectă, moştenirea genetică, anumite traume, afecţiuni sau intervenţii la nivelul coloanei vertebrale se numără printre principalele cauze ale lordozei.
Durerea lombară, disconfortul în poziţia şezut, abdomenul ieşit în afară, fesele proeminente şi pieptul „umflat” sunt cele mai frecvente simptome ale lordozei. Tratamentul lordozei depinde de tipul acesteia, de cauză, precum şi de gradul de evoluţie a afecţiunii.
Principalul simptom al lordozei este durerea musculară survenită în special în zona lombară, ca urmare a presiunii exercitate de coloana vertebrală curbată anormal. În cazul lordozei cervicale, durerea se manifestă în zona gâtului, umerilor şi partea din spate a trunchiului superior.
Cea mai simplă metodă de „diagnosticare acasă” a lordozei constă în aşezarea în poziţia culcat pe spate pe o suprafaţă dură, plată – dacă spatele stă lipit de suprafaţă, nu sunt motive de îngrijorare; în schimb, dacă între spate şi suprafaţa există un spaţiu prin care puteţi strecura mâna, cel mai probabil suferiţi de lordoză.
Amorţeala, furnicăturile în zona lombară sau cervicală, durerile pătrunzătoare, incontinenţa urinară şi slăbiciunea musculară sunt, de asemenea, simptome specifice lordozei.
Lordoza juvenilă, apărută la copii, se corectează de obicei de la sine, odată cu înaintarea în vârstă, dar poate fi şi un semn al unei afecţiuni mai grave, precum: paralizia cerebrală, mielomeningocel, distrofie musculară, atrofie musculară spinală, artrogripoză.
În cazul femeilor însărcinate, curbura exagerată din zona lombară, simptom, de altfel, specific lordozei, este o ajustare firească a coloanei vertebrale, ca urmare a poziţionării fătului. După naştere, această curbură şi restul simptomelor se ameliorează.
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI ÎN CAZUL LORDOZEI
- scurtarea musculaturii abdominale;
- alungirea musculaturii lombosacrale;
- corectarea bazinului;
- formarea reflexului corect de postură.
CIFOLORDOZA
Cifolordoza reprezintă una dintre cele mai severe afecțiuni ale coloanei vertebrale, caracterizată printr-o deviație complexă a acesteia în plan sagital, aducând sub cupola aceluiași diagnostic sumbru atât simptome de cifoză, cât și simptome de scolioză. Cu alte cuvinte, curburile fiziologice ale coloanei vertebrale (curbura cifotică dorsală și curbura lordotică lombară) sunt mult mai pronunțate, în cazul pacienților diagnosticați cu cifolordoză.
Putem discuta despre 4 tipuri distincte:
Cifolordoze tipice
Caracterizate prin exagerări drastice ale celor două curburi de coloană vertebrală: dorsală și lombară.
Cifolordoze atipice
Caracterizate prin curburi ce nu respectă regiunile fiziologice clasice, fiind astfel mai lungi sau mai scurte și distribuite într-un mod total diferit, de-a lungul coloanei vertebrale.
Cifolordoze habituale
Caracterizate prin modificări drastice de forma și structură a mușchilor și articulațiilor coloanei vertebrale, cauzate (în timp) de o poziție greșită a spatelui.
Cifolordoze compensatorii
Caracterizate prin accentuarea drastică a uneia dintre curburile coloanei vertebrale – cifotică dorsală / lordotică lombară – fapt ce duce la apariția unei noi curburi (în sens invers față de cea primară)
Apariția cifolordozei poate fi cauzată de o serie de factori, pe care îi vom explica chiar acum:
- În primul rând, putem vorbi despre o poziție statică prelungită, cu mâinile flexate pe bazin, sub un unghi mai mic de 90°. Această poziție incorectă este adoptată de cele mai multe ori în anii de școală, chiar în banca din clasă.
- Insuficiențe musculo-ligamentare, localizate în zona mușchilor spatelui și în cea a coloanei vertebrale. Sunt cauzate de cele mai multe ori de tulburări de creștere / dezvoltare.
- Greutate peste media normală a trunchiului sau a abdomenului.
- Obezitatea poate juca un rol la fel de hotărâtor în evoluția cifolordozei
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI ÎN CAZUL CIFOLORDOZEI
- tonifierea și scurtarea grupelor musculare ale spatelui din regiunea lombară;
- alungirea musculaturii spatelui din regiunea lombară;
- tonifierea în condiții de scurtare a musculaturii abdominale;
- alungirea musculaturii toracice anterioare;
- corectarea deficientelor secundare- flexia trunchilui, înclinarea înainte a bazinului;
- formarea reflexului corect de postură.
Exemple de exerciții pentru Cifolordoză
- Mers fandat cu un baston la nivelul omoplaților;
- Mers cu o carte ținută în echilibru pe cap;
- Exerciții de arcuire a brațelor, pe direcția sus-lateral;
- Mers în patru labe, având privirea orientată pe direcția de mers.
- Din mers, ducerea genunchilor cât mai aproape de piept.
- Sprijin pe palme; ducerea genunchilor la piept, pe rând.
